Departe de lume, despartiti de civilizatie, în inima apelor, calatorul afla o asezare strajuita de ape, acolo unde Dunarea imbratiseaza Marea Neagra cu bratul Sfantu Gheorghe.
In Sfantu Gheorghe traiesc aproximativ o mie de oameni care datoreaza aproape totul Dunarii: hrana, adaposturile, intelepciunea…
Pamantul pe care pasesc si pe care si-au ridicat casele, este adus si el tot de fluviu. Dupa o calatorie de 2857 km, batranul caraus a sedimentat aici de mii de ani o adevarata inima de nisip.
Localitatea Sfantu Gheorghe se intinde pe partea stinga a pe celui mai vechi brat al Dunarii: bratul Sfantu-Gheorghe, in apropierea gurii de varsare a Dunarii in Marea Neagra. Pe o suprafata administrativa de 60575,87 hectare, comuna este alcatuita din aproximativ 358 gospodarii in care traiesc aproximativ 971 oameni ce si-au pastrat traditiile si limba ucraineana. Actual, suprafata intravilana este de 75,98 hectare dar planurile de extindere sunt pentru o suprafata de 123,32 hectare.
Aflata in extremitatea estica a Deltei Dunarii, localitatea Sfantu Gheorghe este situata in partea de est a judetului Tulcea la 120 Km de Tulcea pe bratul Sfantu-Gheorghe si la 35 km de orasul Sulina. Localitatea este delimitata la nord de comuna Crisan si orasul Sulina, la est si sud de Marea Neagra, iar la vest de comuna Murighiol. Clima este continentala cu veri calduroase, ierni geroase cu vanturi puternice, temperatura medie anuala de 11°C, iar cantitatea medie de precipitatii este de 440 l/mp anual.
Accesul in localitate este posibil doar naval. Se poate lua vaporul din portul Tulcea (Tulcea – Sfantu Gheorghe 4h), portul Mahmudia (Mahmudia – Sfantu Gheorghe 2h 30’) sau portul Murighiol (Murighiol – Sfantu Gheorghe 2h). Porturile Mahmudia si Murighiol sunt situate pe drumul judetean DJ22C, la 30 km, respectiv 38 de km de orasul Tulcea. Legatura cu orasul Sulina este posibila atat pe cale navala cat si rutiera (in functie de sezon si starea drumului).
In localitate exista cabinet medical si farmacie cu personal de specialitate (farmacist, asistenta medicala, medic de familie). Totodata in sat exista magazine cu produse alimentare, non-alimentare si brutarie.
Programul vaporului variaza in functie de sezon, de aceea va rugam sa contactati NavRom Delta S.A. Tulcea, www.navromdelta.ro .
Delta Dunarii
Delta Dunarii este un paradis natural format de Dunare, la capatul a 2.860 km parcursi de catre fluviu, pana la varsarea in Marea Neagra. Secole de-a randul, suprafata Deltei s-a extins datorita malului adus de fluviu, formandu-se astfel o retea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de paduri si de dune de nisip care acum acopera o suprafata de aproape 5.640 kmp. Acest incredibil taram al apelor adaposteste peste 300 specii de pasari si nenumarate specii de pesti precum si 1.150 specii de plante. Populatia Deltei este grupata in 15 localitati rurale si doua orase: Tulcea si Sulina.
Delta Dunarii a fost inclusa de UNESCO in patrimoniul sau datorita unicitatii celor 25 de ecosisteme naturale. Rezervatia Biosferei Delta Dunarii se afla pe locul 5 intre zonele umede ale Terrei si pe locul 2 in Europa dar, ca importanta ecologica, este a 3-a din lume. Pentru caracteristicile sale morfohidrografice specifice, cat si pentru diversitatea si originalitatea florei si a faunei, in perimetrul Rezervatiei au fost constituite un numar de 16 rezervatii naturale strict protejate ce insumeaza 9% din teritoriu. Una dintre aceste rezervatii protejate este situata in apropierea localitatii Sfantu Gheorghe. Perisor – Zatoane este o rezervatie faunistica de 14.200 ha, in estul lacului Dranov la sud de Sfantu Gheorghe. Aici cuibaresc cele mai multe lebede, pelicanul cret si alte specii de pasari.
Bratul Sfantu Gheorghe
Are un curs sinuos desfasurat pe 112 km, inaintand spre sud-est. Sfantu Gheorghe este cel mai vechi brat al Dunarii, care transporta 22% din volumul de apa si aluviuni al Dunarii. Cea mai mare adancime pe acest brat este de 26 m. A suferit transformari prin taierea unui numar de sase meandre, lungimea sa scurtandu-se la 70 de km navigabili. La varsare formeaza insulele Sacalinul Mic si Sacalinul Mare. Din bratul Sfantu Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov si Dunavat, prin care se realizeaza legatura cu laguna Razim. Localitati de-a lungul bratului: Nufaru, Mahmudia, Uzlina, Sfantu Gheorghe.
Localitatea Sfantu Gheorghe
Este o veche asezare de pescari, atestata documentar inca din secolul al XIV-lea. Satul se intinde pe partea stanga a bratului, in apropierea gurii de varsare a Dunarii in Marea Neagra.
Pe harta genovezului Visconti, din 1318, printre centrele economice importante de pe teritoriul Dobrogei este mentionata si localitatea „San–Giorgio”, actualul Sfantu Gheorghe.
O legenda locala spune ca in sat a venit o corabie turceasca de razboi in care era si un pasa, chiar de ziua Sfantului Gheorghe. In sat se auzeau cantecele localnicilor, iar in cinstea acestei zile, pasa a botezat satul Katarlez (ceea ce inseamna Sfantu Gheorghe in limba turca).
Satul actual este format in parte din urmasi ai pescarilor refugiati din Rusia, pe timpul imparatesei Ecaterina cea Mare, de frica ostirii (stagiu militar de 25 ani). Locuitorii comunei sunt de origine ucraineana, ortodocsi de rit vechi si poarta denumirea de „haholi”. Denumirea provine de la „hohol”, smoc de par din crestetul capului ras, dupa modelul tatarilor Hoardei de Aur. Haholii se simt jigniti, daca sunt denumiti lipoveni.
Comunitatea
Sfantu Gheorghe este un vechi si rustic sat de pescari, situat pe cel mai vechi brat al Dunarii – bratul Sfantu Gheorghe, aici traind in jur de 971 persoane in aproximativ 358 case.
Asezarea a fost atestata in documentele istorice din secolul 14, cand dezvoltarea economiei a favorizat cresterea rolului negustorilor italieni la gurile Dunarii. In acea perioada genovezii instituie un veritabil monopol in apele Marii Negre, facand comert cu pestele pescuit la gurile Dunarii. In hartile de epoca printre centrele economice puternice de pe teritoriul Dobrogei este mentionata si localitatea San Giorgio, Sfantu Gheorghe de astazi, cum apare pe harta genovezului Visconti, din anul 1318.
In a doua jumatate a secolului 18, razboaiele ruso-turce s-au desfasurat si la Gurile Dunarii, datorita dorintei Rusiei de a ocupa aceste teritorii. Luptele au distrus tinutul Dobrogei si provocat ruinarea economica a provinciei, iar populatia a fost decimata sau imprastiata.
Din spusele batranilor satul este format in parte din refugiati politici neoficial din Rusia de frica ostirii, pe timpul imparatesei Ecaterina cea Mare, iar locuitorii comunei sunt urmasi ai acestor refugiati. Colonizarea zonei cu populatie de origine slava s-a facut in mai multe etape. Primii refugiati au venit in urma bataliei de la Poltava din anul 1709, cand tarul Rusiei Petru cel Mare trece la represalii impotriva celor care au luptat pentru eliberarea Ucrainei. Al doilea val mare de refugiati ajung in zona dupa anul 1775 cand tarina Ecaterina a II-a desfiinteaza oastea ucraineana cu centrul la Zaporijie. Circa 8000 de locuitori ai acestei zone ajung in Delta Dunarii, asemanatoare ca peisaj si bogatie piscicola cu cea natala, a Niprului. Denumirea cazacilor zaporojeni este de haholi, iar limba vorbita este ucraineana amestecata cu multe cuvinte de diferite origini (romana, turca, greaca) in functie de populatiile cu care au intrat in contact.
Haholii sunt ortodocsi de rit vechi, ce respecta calendarul rusesc. Ucrainenii nu s-au amestecat cu lipovenii, desi limba si obiceiurile li se aseamana. Nici astazi haholilor nu le place sa fie confundati cu lipovenii.
Ocupatia principala a oamenilor din comunitate este pescuitul, ce le asigura hrana si reprezinta principala sursa de venit. Cresterea animalelor se face intr-un fel aparte in Delta Dunarii: animalele sunt lasate libere pe grinduri unde isi cauta hrana. Lipsa terenurilor agricole ii determina pe localnici sa pastreze in saivane doar animalele de tractiune si rar cate o cornuta, restul fiind aduse in gospodarii inaintea sacrificarii.
Recoltarea stufului reprezinta o ocupatie sezoniera a satenilor, pe care il folosesc in constructia caselor, saivanelor, gardurilor si acoperisurilor.
Traditii si Obiceiuri
- HRAMUL localitatii – 6 mai – are loc o slujba la biserica, gospodinele din localitate pregatesc mancare, iar dupa slujba se intinde o masa mare in curtea bisericii la care participa toti satenii. De hram se organizeaza concursuri de barci, de cai, de sfoara si de dans. Seara hramului se petrece cu muzica si dans;
- PASTELE BLAJINILOR (Pastele mortilor) – are loc in ziua de luni, a opta zi dupa Paste; se merge in cimitir, satenii organizeaza masa la mormintele familiilor si se pomenesc mortii. Dupa terminarea slujbei, satenii impart bucate vecinilor. E un ritual important, care prilejuieste revenirea simbolica la vatra a copiilor satului, inclusiv a celor plecati, care locuiesc si muncesc in orase.
- CATALAUA – de Sfantul Andrei – se leaga de grinda un colac din faina ornat cu boamboane, iar barbatii trebuie sa sara si sa muste din colac fara a folosi mainile; pentru cei tineri, cine reuseste sa muste inseamna ca se insoara in acel an;
- VECERA – in seara zilei de 6 ianuarie, in Ajunul Craciunului pe stil vechi, se merge cu colaci si cadouri la rudele apropiate: fini, cumetri, frati sau surori mai mari, la toate persoanele pe care le apreciaza si respecta;
- CRACIUNUL pe calendarul vechi – 7 ianuarie – are loc o slujba la biserica si seara se merge cu colindul;
- ANUL NOU pe calendarul vechi – 14 ianuarie ;